6 definiții pentru emoncțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

emoncțiune sf [At: DN2 / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr émonction] (Med; rar) Eliminare a umorilor superflue.

EMONCȚIÚNE, emoncțiuni, s. f. Eliminare a umorilor superflue. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. émonction.

EMONCȚIÚNE, emoncțiuni, s. f. Eliminare a umorilor superflue. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. émonction.

EMONCȚIÚNE s.f. (Liv.) Eliminare a umorilor superflue (mucozități etc.). [Pron. -ți-u-. / < fr. émonction].

EMONCȚIÚNE s. f. eliminare a umorilor superflue (mucozități etc.). (< fr. émonction)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

emoncțiúne (-monc-ți-u-) s. f., g.-d. art. emoncțiúnii; pl. emoncțiúni

emoncțiúne s. f. (sil. -monc-ți-u-), g.-d. art. emoncțiúnii; pl. emoncțiúni

Intrare: emoncțiune
emoncțiune substantiv feminin
  • silabație: -monc-ți-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emoncțiune
  • emoncțiunea
plural
  • emoncțiuni
  • emoncțiunile
genitiv-dativ singular
  • emoncțiuni
  • emoncțiunii
plural
  • emoncțiuni
  • emoncțiunilor
vocativ singular
plural