13 definiții pentru eminamente eminemente emineminte

eminamente av [At: ODOBESCU, S. II, 235 / V: (înv) ~nem~, ~neminte / E: fr éminemment] (Precedă adjectivul pe care îl determină, de obicei ca formant al superlativului) În cel mai înalt grad.

EMINAMÉNTE adv. În gradul cel mai înalt, prin excelență, cu deosebire. – Din fr. éminemment.

EMINAMÉNTE adv. În gradul cel mai înalt, prin excelență, cu deosebire. – Din fr. éminemment.

EMINAMÉNTE adv. În gradul cel mai înalt, prin excelență. Punct eminamente esențial pentru completa înțelegere a lucrului. HOGAȘ, DR. II 169. Rolul criticului de azi este eminamente constructiv. VLAHUȚĂ, O. A. 230. Era o gazetă eminamente combativă, făcînd crîncenă opoziție. CARAGIALE, M. 52.

EMINAMÉNTE adv. Prin excelență, cu deosebire, în special, în cel mai înalt grad. [Cf. fr. éminemment].

EMINAMÉNTE adv. în cel mai înalt grad, prin excelență, cu deosebire. (< fr. éminemment)

EMINAMÉNTE adv. La cel mai înalt grad; în măsura cea mai mare; prin excelență. /<fr. éminemment

eminamente adv. (galicism) în cel mai înalt grad, cu totul (= fr. éminemment).

*eminaménte adv. (fr. eminemment). Barb. În mod eminent. Cp. cu forțamente și pertinamente.

eminemente av vz eminamente

emineminte av vz eminamente

Intrare: eminamente
eminamente adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
eminemente
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
emineminte
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.