10 definiții pentru „eminamente”   declinări

EMINAMÉNTE adv. În gradul cel mai înalt, prin excelență, cu deosebire. – Din fr. éminemment.

EMINAMÉNTE adv. În gradul cel mai înalt, prin excelență, cu deosebire. – Din fr. éminemment.

EMINAMÉNTE adv. În gradul cel mai înalt, prin excelență. Punct eminamente esențial pentru completa înțelegere a lucrului. HOGAȘ, DR. II 169. Rolul criticului de azi este eminamente constructiv. VLAHUȚĂ, O. A. 230. Era o gazetă eminamente combativă, făcînd crîncenă opoziție. CARAGIALE, M. 52.

EMINAMÉNTE adv. Prin excelență, cu deosebire, în special, în cel mai înalt grad. [Cf. fr. éminemment].

EMINAMÉNTE adv. în cel mai înalt grad, prin excelență, cu deosebire. (< fr. éminemment)

EMINAMÉNTE adv. La cel mai înalt grad; în măsura cea mai mare; prin excelență. /<fr. éminemment

eminamente adv. (galicism) în cel mai înalt grad, cu totul (= fr. éminemment).

*eminaménte adv. (fr. eminemment). Barb. În mod eminent. Cp. cu forțamente și pertinamente.