10 definiții pentru „eminamente”   declinări

EMINAMÉNTE adv. În gradul cel mai înalt, prin excelență, cu deosebire. – Din fr. éminemment.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EMINAMÉNTE adv. În gradul cel mai înalt, prin excelență, cu deosebire. – Din fr. éminemment.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EMINAMÉNTE adv. În gradul cel mai înalt, prin excelență. Punct eminamente esențial pentru completa înțelegere a lucrului. HOGAȘ, DR. II 169. Rolul criticului de azi este eminamente constructiv. VLAHUȚĂ, O. A. 230. Era o gazetă eminamente combativă, făcînd crîncenă opoziție. CARAGIALE, M. 52.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

eminaménte adv.

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

eminaménte adv.

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EMINAMÉNTE adv. Prin excelență, cu deosebire, în special, în cel mai înalt grad. [Cf. fr. éminemment].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EMINAMÉNTE adv. în cel mai înalt grad, prin excelență, cu deosebire. (< fr. éminemment)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EMINAMÉNTE adv. La cel mai înalt grad; în măsura cea mai mare; prin excelență. /<fr. éminemment

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

eminamente adv. (galicism) în cel mai înalt grad, cu totul (= fr. éminemment).

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*eminaménte adv. (fr. eminemment). Barb. În mod eminent. Cp. cu forțamente și pertinamente.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink