EMIN cf. tc. emin „credincios” « administrator », « ministru »; eminiul, funcționar turc (RI YI 53, 57). 1. Radicalul se află în numele poetului Mihail Eminescu, născut Eminovici. 2. Cu numele Imminovits aflăm patru elevi la Blaj în 1757: Gheorghe, Ion, Iosef, Vasile (RA II pp. 404, 408, 422); Hagi-Imin, capanlîu, 1821 (Sd XXII 190); Iminovici, fam., ard. derivat din tc. emin (Paș., după: Weigand 167). Emin fam. frecv. la turci (Cat tc).