emfiteoză sf [At: COSTINESCU / V: ~euză / P: ~te-o~ / Pl: ~e / E: fr emphytéose, lat emphyteusis, ngr εμφνῖενσις] Contract pe termen lung care conferă celui care ia o proprietate în arendă sau cu chirie dreptul de ipotecă, de arendă, de transmitere la moștenitori etc. Si: arendă, chirie, embatic (1).^[1]