EMFAZĂ s. f. Atitudine nenaturală și pretențioasă (în scris, în vorbire, în alte manifestări); exagerare, afectare, poză. Aștept să mor... Bătrînul rostise cuvîntul cu simplitate, fără emfază, fără nici o clintire în trăsăturile zbîrcite și moarte înainte de moarte. C. PETRESCU, A. 333. Miron își îmbrățișă odrasla fără emfază, ca totdeauna. REBREANU, R. II 16.