5 definiții pentru emendator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
emendator, ~oare smf, a [At: LM / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: fr émendateur, lat emendator] 1-4 (Persoană) care emendează (1-2) un text, o lege etc.
EMENDATOR, -OARE s.m. și f. (Rar) Cel care emendează (un text). [Cf. it. emendatore, lat. emendator].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMENDATOR, -OARE s. m. f. cel care emendează (un text). (< it. emendatore)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
emendatoriu smf, a vz emendator
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
emendator s. m., pl. emendatori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: emendator
emendator substantiv masculin
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
emendatoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
emendator, emendatorisubstantiv masculin emendatoare, emendatoaresubstantiv feminin
- 1. Cel care emendează (un text). DN
etimologie:
- emendatore DN