opțiuni
  • info

9 definiții pentru emblematic

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMBLEMATIC, -Ă, emblematici, -ce, adj. De emblemă, care ține de emblemă. – Din fr. emblématique.

EMBLEMATIC, -Ă, emblematici, -ce, adj. De emblemă, care ține de emblemă. – Din fr. emblématique.

emblematic, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îvr) ~tec / A și: (rar; după fr) ~matic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr emblématique] 1-11 a Care prezintă o emblemă (1-11). 12-22 a De emblemă (1-11). 23-33 a Care ține de emblemă (1-11). 34-44 a Care are caracter de emblemă (1-11). 45 av În mod simbolic.

EMBLEMATIC, -Ă adj. Cu caracter de emblemă, care ține de emblemă. [Cf. fr. emblématique].

EMBLEMATIC, -Ă adj. cu caracter de emblemă. (< fr. emblématique)

*emblemátic, -ă adj. (d. emblemă: ngr. envlimatikós). De emblemă, relativ la emblemă: ieroglifele-s figuri emblematice. Adv. În mod emblematic.

emblematec, ~ă a, av vz emblematic

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

emblematic adj. m., pl. emblematici; f. emblematică, pl. emblematice

emblematic adj. m., pl. emblematici; f. emblematică, pl. emblematice

emblematic adj. m., pl. emblematici; f. sg. emblematică, pl. emblematice

Intrare: emblematic
emblematic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emblematic
  • emblematicul
  • emblematicu‑
  • emblematică
  • emblematica
plural
  • emblematici
  • emblematicii
  • emblematice
  • emblematicele
genitiv-dativ singular
  • emblematic
  • emblematicului
  • emblematice
  • emblematicei
plural
  • emblematici
  • emblematicilor
  • emblematice
  • emblematicelor
vocativ singular — —
plural — —
emblematec adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emblematec
  • emblematecul
  • emblematecă
  • emblemateca
plural
  • emblemateci
  • emblematecii
  • emblematece
  • emblematecele
genitiv-dativ singular
  • emblematec
  • emblematecului
  • emblematece
  • emblematecei
plural
  • emblemateci
  • emblematecilor
  • emblematece
  • emblematecelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

emblematic, emblematicăadjectiv

  • 1. De emblemă, care ține de emblemă. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.