EMANCIPARE, emancipări, s. f. 1. Eliberare, punere sau ajungere în stare de independență; eliberare din iobăgie, din șerbie. Întoarcerea lui [Tolstoi] în patrie a avut loc tocmai cînd se produce emanciparea servilor. SADOVEANU, E. 230. 2. (Jur.; învechit) Scoaterea unui minor de sub autoritatea părintească sau a tutorelui înainte de majorat.