16 definiții pentru emancipație emancipațiune emancipățiune emanțipație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

emancipație sf [At: CR (1829), 12111/10 / V: (înv) ~iune, ~pățiune, ~nțipație, im~ / P: ~ți-e / Pl: ~ii și (înv) ~iuni / E: fr émancipation, lat emancipatio, -onis] 1-13 Emancipare (1-10, 12-14). 14 (Îla) De ~ Care emancipează (14). 15-17 Emancipare (15-17).

EMANCIPÁȚIE s. f. (Înv.) Emancipare. – Din fr. émancipation, lat. emancipatio.

EMANCIPÁȚIE, emancipații, s. f. (Înv.) Emancipare. – Din fr. émancipation, lat. emancipatio.

EMANCIPÁȚIE s. f. (Învechit) Emancipare (1). Socoteam că vremea emancipației popoarelor... a sosit. NEGRUZZI, S. I 294. De la emancipația vecinilor, aceste două clase, vecinii și cei slobozi, se împreunară într-una și țăranii nu se mai deosebiră decît în moșneni și clăcași. BĂLCESCU, O. I 141.

EMANCIPÁȚIE s.f. (Rar) Liberare a unui sclav potrivit uzanțelor dreptului roman. ♦ Emancipare; scoatere a unui minor, a unui interzis de sub tutelă sau curatelă. [Gen. -iei, var. emancipațiune s.f. / cf. fr. émancipation, lat. emancipatio].

EMANCIPÁȚIE s. f. liberare a unui sclav potrivit uzanțelor dreptului roman. ◊ emancipare. (< fr. émancipation, lat. emancipatio)

EMANCIPÁȚIE f. 1) v. A EMANCIPA. 2) Egalitate în drepturi. /<fr. émancipation, lat. emancipatio, ~onis

emancipațiune sf vz emancipație

emancipățiune sf vz emancipație

emanțipație sf vz emancipație

EMANCIPAȚIÚNE s.f. v. emancipație.

*emancipațiúne f. (lat. emancipátio, -ónis). Acțiunea de a emancipa. – Și -áție, dar ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

emancipáție (-ți-e) s. f., art. emancipáția (-ți-a), g.-d. emancipáții, art. emancipáției

emancipáție s. f. (sil. -ți-e), art. emancipáția (sil. -ți-a), g.-d. art. emancipáției, pl. emancipáții


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EMANCIPÁȚIE s. v. dezrobire.

EMANCIPAȚIE s. dezrobire, eliberare, emancipare, liberare, (înv. și pop.) mîntuire, (pop.) slobozire, (înv. și reg.) slobozenie, (înv.) slobozie, (fig.) descătușare. (~ țăranilor dependenți.)

Intrare: emancipație
emancipație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emancipație
  • emancipația
plural
  • emancipații
  • emancipațiile
genitiv-dativ singular
  • emancipații
  • emancipației
plural
  • emancipații
  • emancipațiilor
vocativ singular
plural
emancipațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emancipațiune
  • emancipațiunea
plural
  • emancipațiuni
  • emancipațiunile
genitiv-dativ singular
  • emancipațiuni
  • emancipațiunii
plural
  • emancipațiuni
  • emancipațiunilor
vocativ singular
plural
emancipățiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
emanțipație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.