2 intrări

3 definiții

emanatist, ~ă a [At: CĂLINESCU, O. XII, 56 / Pl: ~iști, ~e / E: fr émanatiste] (Flz) Care are la bază emanantismul.

emanatíst s. m., adj. m., pl. emanatíști; f. sg. emanatístă, pl. emanatíste

EMANATÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al emanatismului. (< fr. émanatiste)

Intrare: emanatist (adj.)
emanatist adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emanatist emanatistul emanatistă emanatista
plural emanatiști emanatiștii emanatiste emanatistele
genitiv-dativ singular emanatist emanatistului emanatiste emanatistei
plural emanatiști emanatiștilor emanatiste emanatistelor
vocativ singular
plural
Intrare: emanatist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emanatist emanatistul
plural emanatiști emanatiștii
genitiv-dativ singular emanatist emanatistului
plural emanatiști emanatiștilor
vocativ singular
plural