2 intrări

3 definiții

emanatist, ~ă a [At: CĂLINESCU, O. XII, 56 / Pl: ~iști, ~e / E: fr émanatiste] (Flz) Care are la bază emanantismul.

emanatíst s. m., adj. m., pl. emanatíști; f. sg. emanatístă, pl. emanatíste

EMANATÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al emanatismului. (< fr. émanatiste)

Intrare: emanatist (adj.)
emanatist adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emanatist
  • emanatistul
  • emanatistu‑
  • emanatistă
  • emanatista
plural
  • emanatiști
  • emanatiștii
  • emanatiste
  • emanatistele
genitiv-dativ singular
  • emanatist
  • emanatistului
  • emanatiste
  • emanatistei
plural
  • emanatiști
  • emanatiștilor
  • emanatiste
  • emanatistelor
vocativ singular
plural
Intrare: emanatist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emanatist
  • emanatistul
  • emanatistu‑
plural
  • emanatiști
  • emanatiștii
genitiv-dativ singular
  • emanatist
  • emanatistului
plural
  • emanatiști
  • emanatiștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)