O definiție pentru emaia

Intrare: emaia
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) emaia emaiere emaiat emaind singular plural
emaia emaiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) emaiez (să) emaiez emaiam emaiai emaiasem
a II-a (tu) emaiezi (să) emaiezi emaiai emaiași emaiaseși
a III-a (el, ea) emaia (să) emaieze emaia emaie emaiase
plural I (noi) emaiem (să) emaiem emaiam emaiarăm emaiaserăm, emaiasem*
a II-a (voi) emaiați (să) emaiați emaiați emaiarăți emaiaserăți, emaiaseți*
a III-a (ei, ele) emaia (să) emaieze emaiau emaia emaiaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)