2 intrări

10 definiții

EMACIÉRE, emacieri, s. f. Slăbire pronunțată care apare în faza finală a bolilor cronice; cașexie, emaciație. [Pr.: -ci-e-] – Cf. fr. émacier.

EMACIÉRE, emacieri, s. f. Slăbire pronunțată care apare spre sfârșitul bolilor de lungă durată; cașexie, emaciație. [Pr.: -ci-e-] – Cf. fr. émacier.

emaciére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. emaciérii; pl. emaciéri

emaciére s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. emaciérii; pl. emaciéri

EMACIÉRE s.f. Faptul de a se emacia; emaciație. [Pron. -ci-e-. / < emacia].

EMACIÉRE ~i f. Slăbire foarte tare care apare, de obicei, după o boală îndelungată. /<fr. émacier, lat. emacescere

!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză

emaciá vb., ind. prez. 1 sg. emaciéz, 3 sg. și pl. emaciáză

EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare].

EMACIÁ vb. refl. a slăbi peste măsură; a se descărna. (< fr. émacier, it. emacia)

Intrare: emacia
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) emacia emaciere emaciat emaciind singular plural
emacia emaciați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) emaciez (să) emaciez emaciam emaciai emaciasem
a II-a (tu) emaciezi (să) emaciezi emaciai emaciași emaciaseși
a III-a (el, ea) emacia (să) emacieze emacia emacie emaciase
plural I (noi) emaciem (să) emaciem emaciam emaciarăm emaciaserăm, emaciasem*
a II-a (voi) emaciați (să) emaciați emaciați emaciarăți emaciaserăți, emaciaseți*
a III-a (ei, ele) emacia (să) emacieze emaciau emacia emaciaseră
Intrare: emaciere
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emaciere emacierea
plural emacieri emacierile
genitiv-dativ singular emacieri emacierii
plural emacieri emacierilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)