EMACIÁT, -Ă adj. Slăbit peste măsură. [Pron. -ci-at. / cf. fr. émacié].

!emaciá (a se ~) (-ci-a) vb. refl., ind. prez. 3 se emaciáză

emaciá vb., ind. prez. 1 sg. emaciéz, 3 sg. și pl. emaciáză

EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare].

EMACIÁ vb. refl. a slăbi peste măsură; a se descărna. (< fr. émacier, it. emacia)