8 definiții pentru eluare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eluare sf [At: MDT / Pl: ~uări / E: fr éluer] Eluție (1).

ELUÁRE, eluări, s. f. Proces de dizolvare și de separare a substanțelor dintr-o coloană cromatografică fixate pe un mediu absorbant, prin spălarea ei cu eluanți; eluțiune. [Pr.: -lu-a-] – Cf. fr. éluer.

ELUÁRE, eluări, s. f. Proces de dizolvare și de separare a substanțelor dintr-o coloană cromatografică fixate pe un mediu absorbant, prin spălarea ei cu eluanți; eluțiune. [Pr.: -lu-a-] – Cf. fr. éluer.

ELUÁRE s.f. Eluție. [După fr. élution, engl. elution].

ELUÁRE s. f. eluțiune. (după fr. élution)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. eluắrii (-lu-ă-); pl. eluắri

eluáre s. f. (sil. -lu-a-), g.-d. art. eluării (sil. -lu-ă-); pl. eluări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ELUÁRE s. (CHIM.) eluțiune.

Intrare: eluare
  • silabație: -lu-a-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eluare
  • eluarea
plural
  • eluări
  • eluările
genitiv-dativ singular
  • eluări
  • eluării
plural
  • eluări
  • eluărilor
vocativ singular
plural