8 definiții pentru eluare

ELUÁRE, eluări, s. f. Proces de dizolvare și de separare a substanțelor dintr-o coloană cromatografică fixate pe un mediu absorbant, prin spălarea ei cu eluanți; eluțiune. [Pr.: -lu-a-] – Cf. fr. éluer.

ELUÁRE, eluări, s. f. Proces de dizolvare și de separare a substanțelor dintr-o coloană cromatografică fixate pe un mediu absorbant, prin spălarea ei cu eluanți; eluțiune. [Pr.: -lu-a-] – Cf. fr. éluer.

eluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. eluắrii (-lu-ă-); pl. eluắri

eluáre s. f. (sil. -lu-a-), g.-d. art. eluării (sil. -lu-ă-); pl. eluări

ELUÁRE s. (CHIM.) eluțiune.

ELUÁRE s.f. Eluție. [După fr. élution, engl. elution].

ELUÁRE s. f. eluțiune. (după fr. élution)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: eluare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eluare eluarea
plural eluări eluările
genitiv-dativ singular eluări eluării
plural eluări eluărilor
vocativ singular
plural