elitră sf [At: ER 153^v/12 / V: (înv) ~ru sn / Pl: ~re / E: fr élytre] Fiecare dintre cele două aripi externe anterioare, tari și chitinoase ale unor insecte, care servesc la apărarea aripilor moi, posterioare.

ELITRĂ, elitre, s. f. Fiecare dintre cele două aripi externe (anterioare), tari și acoperite cu chitină ale unor insecte, servind mai ales la apărarea aripilor moi posterioare.

ELITRĂ s.f. Fiecare dintre cele două aripi chitinoase ale unor insecte. [< fr. élytre, cf. gr. elytron – înveliș].

ELITRĂ s. f. fiecare dintre cele două aripi anterioare chitinoase ale unor insecte (coleoptere, ortoptere). (< fr. élytre, gr. elytron)

ELITRĂ ~e f. Fiecare dintre cele două aripi chitinoase ale unor insecte. [Sil. e-li-tră] < fr. élytre

elitru sn vz elitră

*ELITRU (pl. -tre) sn. 🐙 Aripa superioară, cornoasă, care acopere aripile membranoase ale coleopterelor (🖼 1981) [fr. élytre].

elitru n. aripă exterioară a coleopterelor.

*elítru n., pl. e (vgr. élytron, învălitoarea aripiĭ la gîndacĭ, adică aripile cele țepene de deasupra.

elitră (aripă) (desp. -li-tră) s. f., g.-d. art. elitrei; pl. elitre

elitră (aripă) (-li-tră) s. f., g.-d. art. elitrei; pl. elitre

elitră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. elitrei; pl. elitre