6 definiții pentru elitist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELITÍST, -Ă, elitiști, -ste, adj. De elită; care favorizează elita. – Din fr. élitiste, engl. elitist.

ELITÍST, -Ă, elitiști, -ste, adj. De elită; care favorizează elita. – Din fr. élitiste, engl. elitist.

elitist, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~iști, ~e / E: eg elitist, fr élitiste] 1-2 smf, a (Persoană) care aderă la elitism. 3 a De elită (1). 4-5 a Care favorizează elita (1, 7). corectată

ELITÍST, -Ă adj. elitar (1). (< fr. élitiste, engl. elitist)

elitíst, -ă adj. (livr.) De elită, care favorizează elita ◊ „Publicul nu mai admite viziuni elitiste, nu-i suportă pe «perfecți», nu are ce învăța din cartea unui autor care este, în chip afișat, un «reușit».” R.lit. 15 VI 73 p. 6 (din fr. élitiste; DMN 1968; DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*elitíst adj. m., s. m., pl. elitíști; adj. f., s. f. elitístă, pl. elitíste

elitíst adj. m., pl. elitíști; f. sg. elitístă, pl. elitíste

Intrare: elitist
elitist adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elitist
  • elitistul
  • elitistu‑
  • elitistă
  • elitista
plural
  • elitiști
  • elitiștii
  • elitiste
  • elitistele
genitiv-dativ singular
  • elitist
  • elitistului
  • elitiste
  • elitistei
plural
  • elitiști
  • elitiștilor
  • elitiste
  • elitistelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

elitist

  • 1. De elită; care favorizează elita.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: elitar

etimologie: