eliptic, ~ă [At: AMFILOHIE, G. F. 109^v/3 / V: (îvr) ~o ain / A: ~tic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr elliptique, it elliptico] 1-2 a În formă de elipsă (3,5). 3-4 a Propriu elipsei (3,5). 5-6 a Referitor la elipsă (3,5). 7-8 a De elipsă (3,5). 9-10 sf Elipsă (3,5). 11-12 sf Mișcare după o elipsă (3,5). 13-14 a Care conține (una sau) mai multe elipse (1-2). 15-16 a Propriu elipsei (1-2). 17-18 a Referitor la elipsă (1-2). 19-20 a De elipsă (1-2). 21-22 a Care folosește elipse (1-2). 23-24 av În mod eliptic (13-14).

ELIPTIC, -Ă, eliptici, -e, adj. 1. (Geom.) În formă de elipsă (1). Secțiune eliptică. ◊ (Adverbial) Erau muiate-n aur abisurile-albastre, Safire luminoase eliptic gravitau. MACEDONSKI, O. I 90. 2. (Gram.) Care conține o elipsă (2). Propoziție eliptică.

ELIPTIC, -Ă adj. 1. În formă de elipsă (1). 2. Care are o elipsă (2). [< fr. elliptique].

ELIPTIC, -Ă adj. 1. în formă de elipsă (1). 2. care conține o elipsă (2). (< fr. elliptique)

ELIPTIC ~că (~ci, ~ce) 1) geom. Care are forma de elipsă; cu forma de elipsă. Orbită ~că. 2) lingv. Care conține o elipsă. Frază ~că. /<fr. elliptique

eliptic a. 1. ce conține o elipsă gramaticală; 2. ce ține de elipsa geometrică.

*elíptic, -ă adj. (vgr. elleiptikós). Geom. În formă de elipsă, elipsoid. Gram. Prescurtat, care conține o elipsă: frază eliptică. Adv. În mod eliptic: a vorbi eliptic.

eliptico ain vz eliptic

eliptic (referitor la elipsă) adj. m., pl. eliptici; f. eliptică, pl. eliptice

eliptic (referitor la elipsă) adj. m., pl. eliptici; f. eliptică, pl. eliptice

eliptic adj. m., pl. eliptici; f. sg. eliptică, pl. eliptice

ELIPTIC adj. oval. (Orbită ~.)

ELIPTIC, -Ă adj. (< fr. elliptique): în sintagmele construcție eliptică, expresie eliptică, formulă eliptică și propoziție eliptică (de subiect, de predicat) – v.