*elípsă f., pl. e (vgr. élleipsis. V. lipsă). Geom. Cerc turtit, curbă închisă care rezultă din secțiunea oblică a unuĭ con drept: pămîntu descrie o elipsă învîrtindu-se în prejuru soareluĭ. Gram. Ret. Lipsa unor cuvinte care nu-s indispensabile în frază: să viĭ la Sfîntu Ilie (adică la sărbătoarea saŭ la biserica Sfîntuluĭ Ilie). V. gramatică, retorică.