6 definiții pentru eliminator

eliminator, ~oare [At: CADE / Pl: ~i, ~oare / E: fr éliminateur] (Rar) 1-6 a Eliminatoriu (2-7). 7-28 smf, a (Persoană) care elimină (4, 6-9, 11-16). 29 sn (Fiz) Filtru.

ELIMINATÓR, -OÁRE, eliminatori, -oare, adj. (Rar) Eliminatoriu. – Din fr. éliminateur.

ELIMINATÓR, -OÁRE, eliminatori, -oare, adj. (Rar) Eliminatoriu. – Din fr. éliminateur.

eliminatór (rar) adj. m., pl. eliminatóri; f. sg. și pl. eliminatoáre

eliminatór adj. m., pl. eliminatóri; f. sg. și pl. eliminatoáre

ELIMINATÓR s.n. (Electr.) Filtru. [< fr. éliminateur].

Intrare: eliminator
eliminator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eliminator eliminatorul eliminatoare eliminatoarea
plural eliminatori eliminatorii eliminatoare eliminatoarele
genitiv-dativ singular eliminator eliminatorului eliminatoare eliminatoarei
plural eliminatori eliminatorilor eliminatoare eliminatoarelor
vocativ singular
plural