6 definiții pentru elf


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

elf sm [At: EMINESCU, G. P. 84 / Pl: ~i / E: fr elfe, ger Elf, Elfe] (În mitologia popoarelor germane) Ființă supranaturală imaginată ca un pitic, răutăcios sau binevoitor, care simbolizează forțele naturii (apa, focul, pământul etc.).

ELF, elfi, s. m. (În mitologia popoarelor germanice) Ființă supranaturală imaginată ca un pitic, binevoitor sau răuvoitor, care simbolizează forțele naturii (apa, focul, pământul etc.). – Din fr. elfe, germ. Elf.

ELF, elfi, s. m. (În mitologia popoarelor germanice) Ființă supranaturală imaginată ca un pitic, binevoitor sau răuvoitor, care simbolizează forțele naturii (apa, focul, pământul etc.). – Din fr. elfe, germ. Elf.

ELF s.m. (În mitologia scandinavă) Geniu sau divinitate a vântului, a apei și a focului. [Cf. fr. elfe, germ. Elf].

ELF s. m. (mit. scand.) divinitate a vântului, a apei și a focului. (< fr. elfe, elf, germ. Elf)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: elf
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elf
  • elful
  • elfu‑
plural
  • elfi
  • elfii
genitiv-dativ singular
  • elf
  • elfului
plural
  • elfi
  • elfilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)