4 definiții pentru eleniza

eleniza vtf, vr [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~zez / E: fr helléniser] 1-2 (Rar) A face să capete (sau a căpăta) trăsături specifice elenilor (1) Si: (înv) elini, (îvr) elinizi. 3-4 A face să capete (sau a căpăta) caracter elen (4) Si: (Îvr) elinizi. 5-6 A da (sau a căpăta) o formă specifică sistemului limbii elene. corectată

elenizá vb. ind. prez. 1 sg. elenizéz, 3 sg. și pl. elenizeáză

ELENIZÁ vb. I. tr. (Liv.) A da un caracter elenic. [< fr. helléniser].

ELENIZÁ vb. tr. a da un caracter elenic. (< fr. helléniser)

Intrare: eleniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) eleniza elenizare elenizat elenizând singular plural
elenizea elenizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) elenizez (să) elenizez elenizam elenizai elenizasem
a II-a (tu) elenizezi (să) elenizezi elenizai elenizași elenizaseși
a III-a (el, ea) elenizea (să) elenizeze eleniza eleniză elenizase
plural I (noi) elenizăm (să) elenizăm elenizam elenizarăm elenizaserăm, elenizasem*
a II-a (voi) elenizați (să) elenizați elenizați elenizarăți elenizaserăți, elenizaseți*
a III-a (ei, ele) elenizea (să) elenizeze elenizau eleniza elenizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)