9 definiții pentru elenistic

ELENÍSTIC, -Ă, elenistici, -ce, adj. Care aparține elenismului, privitor la elenism. – Din fr. hellénistique.

ELENÍSTIC, -Ă, elenistici, -ce, adj. Care aparține elenismului, privitor la elenism. – Din fr. hellénistique.

ELENÍSTIC, -Ă, elenistici, -e, adj. Care ține de elenism. Epocă elenistică.

elenístic adj. m., pl. elenístici; f. elenístică, pl. elenístice

elenístic adj. m., pl. elenístici; f. sg. elenístică, pl. elenístice

ELENÍSTIC, -Ă adj. Care aparține elenismului, privitor la elenism. [Var. helenistic, -ă adj. / < fr. hellénistique].

ELENÍSTIC, -Ă adj. care aparține elenismului. (< fr. hellénistique)

ELENÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de elenism; propriu elenismului. /<fr. hellénistique


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ELENISTIC, -Ă (‹ fr., germ.) adj. Care aparține elenismului, privitor la elenism. ◊ Epoca e. = perioadă din istoria și civilizația Greciei și a Orientului Apropiat și Mijlociu, cuprinsă între 323 î. Hr. (moartea lui Alexandru cel Mare) și 30 î. Hr. (cucerirea Egiptului de către romani). ◊ Arta e. = nume generic dat artei dezvoltate în sec. 4-1 î. Hr. în câteva centre din bazinul estic al M. Mediterane (Atena, Alexandria, Pergam, Rodos etc.). S-a format pe baza artei clasice grecești, puternic influențată de arta Orientului. În cadrul ei au înflorit arhitectura, caracterizată prin gustul pentru grandios (Farul din Alexandria), grija pentru organizarea urbanistică (Agora din Atena), apariția unor noi tipuri de clădiri publice (biblioteci; Museion), sculptura cu o gamă bogată de preocupări pentru teme ca: nudul feminin („Venus din Milo”), copilul („Copilul cu gâsca”), barbarii („Gal murind”) și pentru redarea vieții psihice individuale („Laocoon”). Pictura este cunoscută azi numai din copii rămase în mozaic („Bătălia de la Issos”) și din frescă. Un domeniu cunoscut al a.e. îl constituie micile statuete de gen lucrate din ceramică policromă la Tanagra (Beoția). V. arta greacă.Filozofie e. = filozofia sec. 4-1 î. Hr. reprezentată de epicureism, stoicism, scepticism, platonismul Noii Academii, Școala peripatetică, filozofia alexandrină și având ca trăsătură definitorie orientarea către morală.

Intrare: elenistic
elenistic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elenistic elenisticul elenistică elenistica
plural elenistici elenisticii elenistice elenisticele
genitiv-dativ singular elenistic elenisticului elenistice elenisticei
plural elenistici elenisticilor elenistice elenisticelor
vocativ singular
plural