eleimosinar [At: EMINESCU, în L. ROM. 1961, nr. 1, 52 / V: eleemosinariu, eleinosunariu, elemozinar sm / P: ~lei~ / Pl: (1) ~i, (2) ~e / E: fr élémosinaire, it elemosinario, lat eleemosynarius] (Iuz) 1 sm Persoană însărcinată la curtea unui suveran cu strângerea ajutoarelor. 2 sn Depozit din care se împărțeau ajutoarele sau pomenile.