13 definiții pentru elei ealei elelei ellelei ialei

elei i [At: CANTEMIR, I.I. II, 77 / V: eal~, ial~, (prin reduplicare) ellelei, (înv) hele / E: nct] (Pop; adesea precedând un vocativ) Exclamație prin care se interpelează ascultătorul și care exprimă: 1 Mirare. 2 Bucurie. 3 Surprindere. 4 (Îf elelei) Dor.

ELÉI interj. (Pop.) Exclamație prin care se interpelează ascultătorul. – Formație onomatopeică.

ELÉI interj. (Pop.) Exclamație prin care se interpelează ascultătorul. – Formație onomatopeică.

ELÉI interj. Exclamație prin care se interpelează ascultătorul. Privind... a porumbeilor iubire, Ziceau toate-așa, pe rînd: «Elei, soro! Elei, frate! Așa paseri desfrînate Mai văzut-ați încă voi?» ALECSANDRI, P. I. 206.

elei! int. 1. de mirare; 2. de chemare: elei, soro! elei, frate! AL. [Onomatopee].

eléĭ și eleléĭ, V. aleĭ.

aléĭ și eléĭ, aleléĭ și eleléĭ interj. de mirare, teamă și regret: Aleĭ, Doamne, ce vorbești! Aleleĭ, să nu-ĭ lăsațĭ! Aleleĭ pe cînd eram om întreg de mă luptam! (vgr. eleleû, strigăt de luptă; bg. elele, sîrb. lela, rus. vsl. óle). V. și aoleo.

Intrare: elei
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
ealei
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
elelei
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
ellelei
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
ialei
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.