9 definiții pentru elei ealei

ELÉI interj. (Pop.) Exclamație prin care se interpelează ascultătorul. – Formație onomatopeică.

ELÉI interj. (Pop.) Exclamație prin care se interpelează ascultătorul. – Formație onomatopeică.

ELÉI interj. Exclamație prin care se interpelează ascultătorul. Privind... a porumbeilor iubire, Ziceau toate-așa, pe rînd: «Elei, soro! Elei, frate! Așa paseri desfrînate Mai văzut-ați încă voi?» ALECSANDRI, P. I. 206.

elei ! int. 1. de mirare; 2. de chemare: elei, soro ! elei, frate ! AL. [Onomatopee].

eléĭ și eleléĭ, V. aleĭ.

aléĭ și eléĭ, aleléĭ și eleléĭ interj. de mirare, teamă și regret: Aleĭ, Doamne, ce vorbești! Aleleĭ, să nu-ĭ lăsațĭ! Aleleĭ pe cînd eram om întreg de mă luptam! (vgr. eleleû, strigăt de luptă; bg. elele, sîrb. lela, rus. vsl. óle). V. și aoleo.

Intrare: elei
Surse flexiune: DOR
ealei
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.