10 definiții pentru electrovalență
Explicative DEX
ELECTROVALENȚĂ, electrovalențe, s. f. Legătură chimică stabilită între ioni cu sarcini electrice de semn contrar, datorită forțelor de atracție dintre aceștia. – Din fr. électrovalence.
ELECTROVALENȚĂ, electrovalențe, s. f. Legătură chimică stabilită între ioni cu sarcini electrice de semn contrar, datorită forțelor de atracție dintre aceștia. – Din fr. électrovalence.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
electrovalență sf [At: CHIRIȚĂ, P. 321 / Pl: ~țe / E: fr électrovalence] Legătură chimică stabilită între ioni cu sarcini electrice de semn contrar, datorită forțelor de atracție dintre aceștia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELECTROVALENȚĂ s.f. Legătură chimică rezultată prin deplasarea unui electron de la un atom la altul. [Cf. fr. électrovalence].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELECTROVALENȚĂ s. f. legătură chimică stabilită între ioni cu sarcini electrice de semn contrar, datorită forțelor electrostatice de atracție dintre aceștia. (< fr. électrovalence)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ELECTROVALENȚĂ ~e f. Legătură chimică între ioni cu sarcini electrice contrare; valență electrică. /<fr. électrovalence
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
electrovalență s. f., g.-d. art. electrovalenței; pl. electrovalențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
electrovalență s. f., g.-d. art. electrovalenței; pl. electrovalențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
electrovalență s. f. → valență
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ELECTROVALENȚĂ s. (CHIM.) legătură electrovalentă, legătură heteropolară, legătură ionică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ELECTROVALENȚĂ s. (CHIM.) legătură heteropolară, legătură ionică.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
electrovalență, electrovalențesubstantiv feminin
- 1. Legătură chimică stabilită între ioni cu sarcini electrice de semn contrar, datorită forțelor de atracție dintre aceștia. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- électrovalence DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.