8 definiții pentru electropozitiv

ELECTROPOZITÍV, -Ă, electropozitivi, -e, adj. (Despre unele elemente chimice) Ai cărui atomi cedează cu ușurință electroni, transformându-se în ioni pozitivi. – Din fr. électropositif.

ELECTROPOZITÍV, -Ă, electropozitivi, -e, adj. (Despre unele elemente chimice) Ai cărui atomi cedează cu ușurință electroni, transformându-se în ioni pozitivi. – Din fr. électropositif.

electropozitív adj. m., pl. electropozitívi; f. electropozitívă, pl. electropozitíve

electropozitív adj. → pozitiv

ELECTROPOZITÍV, -Ă adj. (Despre elemente, radicali, molecule) Care cedează electroni, putând elibera ioni pozitivi. [Cf. fr. électropositif].

ELECTROPOZITÍV, -Ă adj. (despre elemente chimice) ai cărui atomi cedează electroni, transformându-se în ioni pozitivi. (< fr. électropositif)

ELECTROPOZITÍV ~ă (~i, ~e) (despre elemente chimice) Ai cărui atomi cedează electroni, devenind ioni pozitivi. /<fr. électropositif


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ELECTROPOZITIV, -Ă (‹ fr. {i}) adj. (Despre unele elemente chimice) Ai căror atomi cedează cu ușurință electroni, transformându-se în ioni pozitivi. Elementele așezate în partea stângă a sistemului periodic al elementelor sunt electropozitive (ex. sodiul, potasiul etc.).

Intrare: electropozitiv
electropozitiv adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular electropozitiv electropozitivul electropoziti electropozitiva
plural electropozitivi electropozitivii electropozitive electropozitivele
genitiv-dativ singular electropozitiv electropozitivului electropozitive electropozitivei
plural electropozitivi electropozitivilor electropozitive electropozitivelor
vocativ singular
plural