2 intrări

8 definiții

ELECTRONIZÁRE, electronizări, s. f. Acțiunea de a electroniza și rezultatul ei. – V. electroniza.

ELECTRONIZÁRE, electronizări, s. f. Acțiunea de a electroniza și rezultatul ei. – V. electroniza.

electronizáre s. f., g.-d. art. electronizării

ELECTRONIZÁ, electronizez, vb. I. Tranz. A dota cu mijloace electronice. – De la electronică.

ELECTRONIZÁ, electronizez, vb. I. Tranz. A dota cu mijloace electronice. – De la electronică.

electronizá vb., ind. prez. 1 sg. electronizez, 3 sg. și pl. electronizeáză

ELECTRONIZÁ vb. tr. a dota cu mijloace electronice. (< electron/ică/ + -iza)

A ELECTRONIZÁ ~éz tranz. (întreprinderi, instalații etc.) A dota cu mijloace electronice. /Din electronică

Intrare: electroniza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) electroniza electronizare electronizat electronizând singular plural
electronizea electronizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) electronizez (să) electronizez electronizam electronizai electronizasem
a II-a (tu) electronizezi (să) electronizezi electronizai electronizași electronizaseși
a III-a (el, ea) electronizea (să) electronizeze electroniza electroniză electronizase
plural I (noi) electronizăm (să) electronizăm electronizam electronizarăm electronizaserăm, electronizasem*
a II-a (voi) electronizați (să) electronizați electronizați electronizarăți electronizaserăți, electronizaseți*
a III-a (ei, ele) electronizea (să) electronizeze electronizau electroniza electronizaseră
Intrare: electronizare
electronizare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular electronizare electronizarea
plural electronizări electronizările
genitiv-dativ singular electronizări electronizării
plural electronizări electronizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)