electronic, ~ă [At: ENC. TEHN. I, 23 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr électronique] 1-2 a Care aparține electronilor (sau electronicii). 3-4 a Privitor la electronică (sau la electroni). 5 a Care este folosit în electronică. 6 sf Știință care studiază fenomenele legate de mișcarea în diferite medii a paticulelor încărcate electric, interacțiunea dintre aceste particule, producerea lor etc., precum și construcția, studiul dispozitivelor și aparatelor care funcționează pe baza acestor fenomene. 7 sf Ramură a tehnicii care se ocupă cu producerea dispozitivelor, aparatelor etc. electronice (2).