10 definiții pentru electromagnetism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELECTROMAGNETÍSM s. n. Ramură a electricității care studiază câmpul magnetic produs de sarcinile electrice în mișcare, acțiunea câmpului magnetic asupra curentului electric, undele electrice și cele magnetice, fenomenul inducției electromagnetice etc. – Din fr. électromagnétisme, germ. Elektromagnetismus.

ELECTROMAGNETÍSM s. n. Ramură a electricității care studiază câmpul magnetic produs de sarcinile electrice în mișcare, acțiunea câmpului magnetic asupra curentului electric, undele electrice și cele magnetice, fenomenul inducției electromagnetice etc. – Din fr. électromagnétisme, germ. Elektromagnetismus.

electromagnetism sn [At: PROPĂȘIREA (1844), 210 1/24 / S și: (înv) electromagnetism / E: ger Elektromagnetismus, fr électromagnétisme] 1 Proprietate pe care o au corpurile străbătute de curenți electrici de a acționa între ele sau cu magneții. 2 Totalitate a fenomenelor de acțiune și interacțiune între corpurile străbătute de curenți electrici sau între acestea și magneți. 3 Ramură a fizicii care studiază câmpul magnetic produs de sarcinile electrice în mișcare, acțiunea câmpului magnetic asupra curentului electric, undele electrice și cele magnetice, fenomenul inducției electromagnetice etc. 4 (Rar) Folosire a magnetismului sau a câmpului magnetic în tratamentul diferitelor afecțiuni nevralgice.

ELECTROMAGNETÍSM s. n. Totalitatea fenomenelor de acțiune și interacțiune între corpurile străbătute de curenți electrici sau între acestea și magneți; studiul acestor fenomene.

ELECTROMAGNETÍSM s.n. Ramură a fizicii care studiază proprietățile magnetice ale curenților electrici și aplicațiile lor. [Cf. fr. électromagnétisme].

ELECTROMAGNETÍSM s. n. ramură a fizicii care studiază interacțiunile dintre curenții electrici și câmpurile magnetice. (< fr. électromagnétisme)

ELECTROMAGNETÍSM n. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice și magnetice. /<fr. électromagnétisme, germ. Elektromagnetismus

electro-magnetism n. partea fizicei ce tratează despre raporturile între electricitatea și magnetismul.

*electromagnetízm n., pl. e. Acea parte a fiziciĭ care tratează despre raporturile dintre electricitate și magnetizm.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: electromagnetism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electromagnetism
  • electromagnetismul
  • electromagnetismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • electromagnetism
  • electromagnetismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

electromagnetism

  • 1. Ramură a electricității care studiază câmpul magnetic produs de sarcinile electrice în mișcare, acțiunea câmpului magnetic asupra curentului electric, undele electrice și cele magnetice, fenomenul inducției electromagnetice etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: