11 definiții pentru electromagnetism

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELECTROMAGNETISM s. n. Ramură a electricității care studiază câmpul magnetic produs de sarcinile electrice în mișcare, acțiunea câmpului magnetic asupra curentului electric, undele electrice și cele magnetice, fenomenul inducției electromagnetice etc. – Din fr. électromagnétisme, germ. Elektromagnetismus.

ELECTROMAGNETISM s. n. Ramură a electricității care studiază câmpul magnetic produs de sarcinile electrice în mișcare, acțiunea câmpului magnetic asupra curentului electric, undele electrice și cele magnetice, fenomenul inducției electromagnetice etc. – Din fr. électromagnétisme, germ. Elektromagnetismus.

electromagnetism sn [At: PROPĂȘIREA (1844), 210 1/24 / S și: (înv) electromagnetism / E: ger Elektromagnetismus, fr électromagnétisme] 1 Proprietate pe care o au corpurile străbătute de curenți electrici de a acționa între ele sau cu magneții. 2 Totalitate a fenomenelor de acțiune și interacțiune între corpurile străbătute de curenți electrici sau între acestea și magneți. 3 Ramură a fizicii care studiază câmpul magnetic produs de sarcinile electrice în mișcare, acțiunea câmpului magnetic asupra curentului electric, undele electrice și cele magnetice, fenomenul inducției electromagnetice etc. 4 (Rar) Folosire a magnetismului sau a câmpului magnetic în tratamentul diferitelor afecțiuni nevralgice.

ELECTROMAGNETISM s. n. Totalitatea fenomenelor de acțiune și interacțiune între corpurile străbătute de curenți electrici sau între acestea și magneți; studiul acestor fenomene.

ELECTROMAGNETISM s.n. Ramură a fizicii care studiază proprietățile magnetice ale curenților electrici și aplicațiile lor. [Cf. fr. électromagnétisme].

ELECTROMAGNETISM s. n. ramură a fizicii care studiază interacțiunile dintre curenții electrici și câmpurile magnetice. (< fr. électromagnétisme)

ELECTROMAGNETISM n. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice și magnetice. /<fr. électromagnétisme, germ. Elektromagnetismus

electro-magnetism n. partea fizicei ce tratează despre raporturile între electricitatea și magnetismul.

*electromagnetízm n., pl. e. Acea parte a fiziciĭ care tratează despre raporturile dintre electricitate și magnetizm.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: electromagnetism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electromagnetism
  • electromagnetismul
  • electromagnetismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • electromagnetism
  • electromagnetismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

electromagnetismsubstantiv neutru

  • 1. Ramură a electricității care studiază câmpul magnetic produs de sarcinile electrice în mișcare, acțiunea câmpului magnetic asupra curentului electric, undele electrice și cele magnetice, fenomenul inducției electromagnetice etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.