9 definiții pentru electromagnetic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELECTROMAGNÉTIC, -Ă, electromagnetici, -ce, adj. Privitor la electromagnetism, bazat pe electromagnetism. ◊ Câmp electromagnetic = regiune din spațiu în care se pot exercita acțiuni asupra purtătorilor de sarcină electrică sau asupra magneților, având două componente interdependente, și anume câmpul electric și câmpul magnetic. – Din fr. électromagnétique.

ELECTROMAGNÉTIC, -Ă, electromagnetici, -ce, adj. Privitor la electromagnetism, bazat pe electromagnetism. ◊ Câmp electromagnetic = regiune din spațiu în care se pot exercita acțiuni asupra purtătorilor de sarcină electrică sau asupra magneților, având două componente interdependente, și anume câmpul electric și câmpul magnetic. – Din fr. électromagnétique.

electromagnetic, ~ă a [At: STAMATI, F. 126/7 / S și: (înv) electro-magnetic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr électromagnétique] 1 Care aparține electromagnetismului. 2 Referitor la electromagnetism. 3 Caracteristic electromagnetismului. 4 Bazat pe electromagnetism. 5 (Îs) Câmp ~ Regiune din spațiu în care se pot exercita acțiuni asupra purtătorilor de sarcină electrică sau asupra magneților, care are două componente interdependente și anume câmpul electric și cel magnetic.

ELECTROMAGNÉTIC, -Ă, electromagnetici, -e, adj. Referitor la electromagnetism, bazat pe electromagnetism. ◊ Cîmp electromagnetic v. cîmp (3).

ELECTROMAGNÉTIC, -Ă adj. Referitor la electromagnetism, bazat pe electromagnetism. ◊ Câmp electromagnetic = starea fizică particulară a spațiului în care există în același timp un câmp electric și un câmp magnetic. 2. (Despre instrumente de măsurat, relee etc.) Bazat pe acțiunea unui electromagnet asupra unei piese feromagnetice. [Cf. fr. électromagnétique].

ELECTROMAGNÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la electromagnetism. ♦ câmp ~ = stare fizică particulară a spațiului în care există, în același timp, un câmp electric și unul magnetic. 2. (despre instrumente de măsurat, relee etc.) bazat pe acțiunea unui electromagnet asupra unei piese feromagnetice. (< fr. électromagnétique)

ELECTROMAGNÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de electromagnetism; propriu electromagnetismului. Efect ~.Câmp ~ porțiune de spațiu în care interacționează concomitent un câmp electric și un câmp magnetic. /<fr. électromagnétique

*electromagnétic, -ă adj. Relativ la electro-magnetizm.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

electromagnétic adj. m., pl. electromagnétici; f. electromagnétică, pl. electromagnétice

electromagnétic adj. → magnetic

Intrare: electromagnetic
electromagnetic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electromagnetic
  • electromagneticul
  • electromagneticu‑
  • electromagnetică
  • electromagnetica
plural
  • electromagnetici
  • electromagneticii
  • electromagnetice
  • electromagneticele
genitiv-dativ singular
  • electromagnetic
  • electromagneticului
  • electromagnetice
  • electromagneticei
plural
  • electromagnetici
  • electromagneticilor
  • electromagnetice
  • electromagneticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

electromagnetic

  • 1. Privitor la electromagnetism, bazat pe electromagnetism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Câmp electromagnetic = regiune din spațiu în care se pot exercita acțiuni asupra purtătorilor de sarcină electrică sau asupra magneților, având două componente interdependente, și anume câmpul electric și câmpul magnetic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. (Despre instrumente de măsurat, relee etc.) Bazat pe acțiunea unui electromagnet asupra unei piese feromagnetice.
    surse: DN

etimologie: