6 definiții pentru electrocomunicație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELECTROCOMUNICÁȚIE, electrocomunicații, s. f. Procedeu de comunicare la distanță prin mijloace electromagnetice. – Din fr. électrocommunication.

ELECTROCOMUNICÁȚIE, electrocomunicații, s. f. Procedeu de comunicare la distanță prin mijloace electromagnetice. – Din fr. électrocommunication.

electrocomunicație sf [At: DT / P: ~ți-e~ / Pl: ~ii / E: electro- + comunicație] Procedeu de comunicare la distanță prin mijloace electromagnetice.

ELECTROCOMUNICÁȚIE s.f. Procedeu de comunicație la distanță prin mijloace electromagnetice. [Gen. -iei. / < fr. électrocommunication].

ELECTROCOMUNICÁȚIE s. f. procedeu de comunicație la distanță prin mijloace electromagnetice. (< fr. électrocommunication)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

electrocomunicáție (-ți-e) s. f., art. electrocomunicáția (-ți-a), g.-d. art. electrocomunicáției; pl. electrocomunicáții, art. electrocomunicáțiile (-ți-i-)

electrocomunicáție s. f. → comunicație

Intrare: electrocomunicație
electrocomunicație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electrocomunicație
  • electrocomunicația
plural
  • electrocomunicații
  • electrocomunicațiile
genitiv-dativ singular
  • electrocomunicații
  • electrocomunicației
plural
  • electrocomunicații
  • electrocomunicațiilor
vocativ singular
plural

electrocomunicație

  • 1. Procedeu de comunicare la distanță prin mijloace electromagnetice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: