opțiuni

7 definiții pentru electroceramică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELECTROCERÁMICĂ s. f. Ramură a ceramicii care se ocupă cu fabricarea, utilizarea și cercetarea proprietăților materialelor ceramice folosite în electrotehnică. – Din fr. électrocéramique.

ELECTROCERÁMICĂ s. f. Ramură a ceramicii care se ocupă cu fabricarea, utilizarea și cercetarea proprietăților materialelor ceramice folosite în electrotehnică. – Din fr. électrocéramique.

electroceramică sf [At: LTR2 / Pl: ~ici / E: fr électrocéramique] Ramură a ceramicii care se ocupă cu fabricarea, utilizarea și cercetarea proprietăților materialelor ceramice folosite în electrotehnică.

ELECTROCERÁMICĂ s.f. Ramură a ceramicii care se ocupă cu compoziția, fabricarea, proprietățile și întrebuințările produselor chimice folosite în electrotehnică. [Gen. -cii. / < fr. électrocéramique].

ELECTROCERÁMICĂ s. f. ramură a ceramicii care studiază compoziția, fabricarea, proprietățile și întrebuințările produselor utilizate în electrotehnică. (< fr. électrocéramique)

ELECTROCERÁMICĂ f. Știință care se ocupă cu studiul materialelor ceramice folosite în electrotehnică. /<fr. électrocéramique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

electrocerámică s. f., g.-d. art. electrocerámicii

electrocerámică s. f., g.-d. art. electrocerámicii

Intrare: electroceramică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electroceramică
  • electroceramica
plural — —
genitiv-dativ singular
  • electroceramici
  • electroceramicii
plural — —
vocativ singular —
plural —

electroceramică

  • 1. Ramură a ceramicii care se ocupă cu fabricarea, utilizarea și cercetarea proprietăților materialelor ceramice folosite în electrotehnică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: