8 definiții pentru electrocauter


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELECTROCAUTÉR, electrocautere, s. n. Cauter alcătuit dintr-o tijă metalică prevăzută la extremitate cu un fir de platină, adus la incandescență cu ajutorul curentului electric. [Pr.: -ca-u-] – Din fr. électrocautère.

ELECTROCAUTÉR, electrocautere, s. n. Cauter alcătuit dintr-o tijă metalică prevăzută la extremitate cu un fir de platină, adus la incandescență cu ajutorul curentului electric. [Pr.: -ca-u-] – Din fr. électrocautère.

electrocauter sn [At: LTR2 / P: ~ca-u~ / Pl: ~e / E: fr électrocautère] Cauter alcătuit dintr-o tijă metalică prevăzută la o extremitate cu un fir de platină adus la incandescență cu ajutorul curentului electric.

ELECTROCAUTÉR, electrocautere, s. n. Cauter care acționează prin încălzire electrică.

ELECTROCAUTÉR s.n. Cauter care acționează prin încălzire electrică. [< fr. électrocautère].

ELECTROCAUTÉR s. n. cauter acționat prin încălzire electrică. (< fr. électrocautère)

ELECTROCAUTÉR ~e n. Cauter care acționează prin încălzire electrică. /<fr. électrocautere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

electrocautér (-ca-u-) s. n., pl. electrocautére

electrocautér s. n. (sil. -ca-u-), pl. electrocautére

Intrare: electrocauter
electrocauter substantiv neutru
  • silabație: -ca-u-ter
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electrocauter
  • electrocauterul
  • electrocauteru‑
plural
  • electrocautere
  • electrocauterele
genitiv-dativ singular
  • electrocauter
  • electrocauterului
plural
  • electrocautere
  • electrocauterelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

electrocauter

  • 1. Cauter alcătuit dintr-o tijă metalică prevăzută la extremitate cu un fir de platină, adus la incandescență cu ajutorul curentului electric.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: