8 definiții pentru electrocar

ELECTROCÁR, electrocare, s. n. Cărucior autopropulsat, acționat de un motor electric alimentat de la o baterie de acumulatoare proprie, folosit pentru transportul de materiale pe distanțe scurte în ateliere, depozite, gări etc. – Electro- + car. Cf. engl. electrocar, germ. Elektrokarren.

ELECTROCÁR, electrocare, s. n. Cărucior autopropulsat, acționat de un motor electric alimentat de la o baterie de acumulatoare proprie, folosit pentru transportul de materiale pe distanțe scurte în ateliere, depozite, gări etc. – Electro- + car. Cf. engl. electrocar, germ. Elektrokarren.

electrocár s. n., pl. electrocáre

electrocár s. n., pl. electrocáre

ELECTROCÁR s.n. Cărucior autopropulsat de acumulatoare, folosit pentru transportul de materiale în fabrici, în gări etc. [< engl. electrocar].

ELECTROCÁR s. n. cărucior autopropulsat electric, folosit pentru transportul de materiale. (< engl. electrocar)

ELECTROCÁR ~e n. Cărucior cu motor electric, folosit pentru transportul de materiale pe distanțe scurte (în gări, depozite, ateliere etc.). [Sil. -lec-tro-] /Electro- + car


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

electrocár s.n. Platformă acționată de acumulatori, folosită pentru transportul de materiale în gări, ateliere etc. ◊ „Trebuie să știți că electrocarul este o mică platformă pe patru roți căreia constructorii nu i-au prevăzut niciodată un viitor artistic.” Sc. 16 XI 60 p. 1; v. și I.B. 18 I 61 p. 1, Sc. 29 V 80 p. 5, Ev.z. 27 VIII 96 p. 12; v. și electrotelefer (din engl. electrocar; cf. germ. Elektrocarren; FC I 139; DT, LTR; DEX, DN3)

Intrare: electrocar
electrocar
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular electrocar electrocarul
plural electrocare electrocarele
genitiv-dativ singular electrocar electrocarului
plural electrocare electrocarelor
vocativ singular
plural