8 definiții pentru electrocar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELECTROCÁR, electrocare, s. n. Cărucior autopropulsat, acționat de un motor electric alimentat de la o baterie de acumulatoare proprie, folosit pentru transportul de materiale pe distanțe scurte în ateliere, depozite, gări etc. – Electro- + car. Cf. engl. electrocar, germ. Elektrokarren.

ELECTROCÁR, electrocare, s. n. Cărucior autopropulsat, acționat de un motor electric alimentat de la o baterie de acumulatoare proprie, folosit pentru transportul de materiale pe distanțe scurte în ateliere, depozite, gări etc. – Electro- + car. Cf. engl. electrocar, germ. Elektrokarren.

electrocar sn [At: LTR2 / Pl: ~e / E: electro- + car] Cărucior autopropulsat, acționat de un motor electric alimentat de la o baterie de acumulatoare proprie, folosit pentru transportul de materiale pe distanțe scurte în ateliere, depozite, gări etc.

ELECTROCÁR s.n. Cărucior autopropulsat de acumulatoare, folosit pentru transportul de materiale în fabrici, în gări etc. [< engl. electrocar].

ELECTROCÁR s. n. cărucior autopropulsat electric, folosit pentru transportul de materiale. (< engl. electrocar)

electrocár s. n. Platformă acționată de acumulatori, folosită pentru transportul de materiale în gări, ateliere etc. ◊ „Trebuie să știți că electrocarul este o mică platformă pe patru roți căreia constructorii nu i-au prevăzut niciodată un viitor artistic.” Sc. 16 XI 60 p. 1; v. și I.B. 18 I 61 p. 1, Sc. 29 V 80 p. 5, Ev.z. 27 VIII 96 p. 12; v. și electrotelefer (din engl. electrocar; cf. germ. Elektrocarren; FC I 139; DT, LTR; DEX, DN3)

ELECTROCÁR ~e n. Cărucior cu motor electric, folosit pentru transportul de materiale pe distanțe scurte (în gări, depozite, ateliere etc.). [Sil. -lec-tro-] /Electro- + car


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

electrocár s. n., pl. electrocáre

electrocár s. n., pl. electrocáre

Intrare: electrocar
electrocar substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electrocar
  • electrocarul
  • electrocaru‑
plural
  • electrocare
  • electrocarele
genitiv-dativ singular
  • electrocar
  • electrocarului
plural
  • electrocare
  • electrocarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

electrocar

  • 1. Cărucior autopropulsat, acționat de un motor electric alimentat de la o baterie de acumulatoare proprie, folosit pentru transportul de materiale pe distanțe scurte în ateliere, depozite, gări etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: