16 definiții pentru electricitate electricita electrisitate electrițitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

electricitate sf [At: ȘINCAI, ÎNV. 62/35 / V: (înv) ~iți~, (îvr) electricita, ~isi~, ~izi~ / Pl: ~ități / E: fr electricité, ger Elektrizität, lat electricitas, -atis] 1 Proprietate fizică fundamentală a materiei, manifestată prin ansamblul fenomenelor legate de apariția, de mișcarea sau de interacțiunea corpurilor purtătoare de sarcină electrică (12) Si: electrică (18). 2 Totalitate a fenomenelor electrice (1-8) Si: (înv) electrism, electru. 3 (Met; îs) ~ atmosferică Ansamblu al fenomenelor electrice (1) din atmosferă. 4 (Îas) Ramură a meteorologiei care se ocupă cu fenomene electrice (1) din atmosferă. 5 (Fzl; reg; îs) ~ animală Fenomenele electrice (1) (și electrocinetice) care însoțesc activitatea organelor și a țesuturilor vii. 6 Lumină electrică (8). 7 Curent electric (10). 8 (Fig) Stare de surescitare Si: tensiune. 9 Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice (1-8). 10 (Fiz; imp) Electromagnetism. 11 (Glg; îs) ~ terestră Fenomene din interiorul scoarței pământului care produc (sau sunt produse de) curenți(i) electrici (5). corectată

ELECTRICITÁTE s. f. 1. Una dintre proprietățile fizice fundamentale ale materiei, care se manifestă prin ansamblul fenomenelor legate de apariția, de mișcarea și de interacțiunea corpurilor purtătoare de sarcină electrică. ♦ Totalitatea fenomenelor electrice. ◊ Electricitate atmosferică = ansamblul fenomenelor electrice din atmosferă (fulgere, trăsnete etc.). Electricitate animală = energie electrică produsă de țesuturile vii. ♦ Lumină electrică. 2. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice. – Din fr. électricité.

ELECTRICITÁTE s. f. 1. Una dintre proprietățile fizice fundamentale ale materiei, care se manifestă prin ansamblul fenomenelor legate de apariția, de mișcarea și de interacțiunea corpurilor purtătoare de sarcină electrică. ♦ Totalitatea fenomenelor electrice. ◊ Electricitate atmosferică = ansamblul fenomenelor electrice din atmosferă (fulgere, trăsnete etc.). Electricitate animală = energie electrică produsă de țesuturile vii. ♦ Lumină electrică. 2. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice. – Din fr. électricité.

ELECTRICITÁTE s. f. 1. Mărime de stare pe care o au corpurile după ce au fost frecate unul de altul și apoi separate; sarcină electrică. Nici aviația, nici electricitatea, nici așa-zisa putere atomică n-au fost născocite ca să ni se ucidă pruncii și soțiile. SADOVEANU, O. A. I 263. ◊ Electricitate pozitivă v. pozitiv. Electricitate negativă v. negativ. Electricitate statică v. static. ♦ Totalitatea fenomenelor electrice. ◊ Electricitate atmosferică = ansamblul fenomenelor electrice din atmosferă (fulgere, trăsnete etc.). ♦ (În vorbirea curentă) Lumină electrică. Ca o stea va luci, intr-o sară, electricitatea... lămpile și opaițurile vor păli sub răsăritul soarelui odrăslit de mîna omului. CAMILAR, TEM. 145. Mă voi zbate s-aduc la gospodărie un dinam... s-avem electricitate cît mai repede. id. ib. 368. 2. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice.

ELECTRICITÁTE s.f. 1. Mărime de stare pe care o capătă corpurile după ce au fost frecate unul de altul și apoi separate; sarcină electrică. ♦ Totalitatea fenomenelor produse de repausul și de mișcarea unei particule numite electron. 2. Ramură a fizicii care studiază fenomenele electrice. [Cf. fr. électricité < lat. electrum, gr. elektron – ambră galbenă, la care s-a observat prima dată fenomenul de către Thales].

ELECTRICITÁTE s. f. 1. mărime de stare pe care o capătă corpurile după ce au fost frecate unul cu altul și apoi separate; sarcină electrică. ◊ lumină electrică. 2. ramură a fizicii care studiază fenomenele electrice. (< fr. électricité)

ELECTRICITÁTE f. 1) Formă de energie produsă de mișcarea și de interacțiunea unor particule purtătoare de sarcină electrică. 2) Totalitate a fenomenelor electrice. 3) Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice. [G.-D. electricității; Sil. -lec-tri-] /<fr. électricité, lat. electricitas, ~atis

electricitate f. starea particulară a unor corpuri cari, sub influența frecării (a căldurei sau a reacțiunilor chimice), capătă proprietatea de a atrage unele corpuri ușoare, de a produce scântei ori comoțiuni nervoase la ființele vii, de a descompune apa sau sărurile, etc.: telegrafele, telefoanele, lumina electrică și galvanoplastia sunt principalele aplicațiuni ale electricității.

*electricitáte f. (d. electric. Cp. cu sonicitate). Fiz. Proprietatea pe care o aŭ toate corpurile de a atrage, în anumite împrejurărĭ, corpurile ușoare de lîngă ele, de a emite scînteĭ și de a cauza comoțiunĭ nervoase la animale. Știința acesteĭ proprietățĭ. – Acest cuvînt îșĭ are rădăcina în vgr. élektron, chihlimbar galben, fiind-că în această substanță a fost descoperită de Talete (sec. VII în ainte de Hristos) proprietatea care dă naștere fenomenelor electrice. Cînd frecăm doŭă corpurĭ, se formează doŭă felurĭ de electricitate, una numită pozitivă, și alta negativă; fie-care se manifestă pe unu din corpurile frecate. Cele doŭă felurĭ de electricitate tinzînd constant a se combina cînd un corp electrizat pozitiv se apropie de un corp neelectrizat saŭ electrizat negativ, fenomenele electrice încep a se produce. Această combinare a celor doŭă electricitățĭ e adese-orĭ însoțită de huĭet și scînteĭ. În timpu uneĭ furtunĭ, huĭetu se numește tunet, și scînteĭa fulger; schimbu se întîmplă atuncĭ între doĭ nourĭ divers electrizațĭ saŭ între un nour și pămînt. În acest ultim caz, obĭectele intermediare, ca oameniĭ, animalele, arboriĭ, sînt adese-orĭ trăsnițĭ (V. paratrăsnet). Electricitatea dezvoltată pin frecare se numește statică, ca să se distingă de cea dezvoltată pin reacțiunĭ chimice saŭ pin alte mijloace și care se numește dinamică. Aplicațiunile electricitățiĭ îs numeroase. De ĭa ne servim la aurire și argintire, la galvano-plastie, la telegrafia electrică, la telefonie, la luminat ș. a. Se întrebuințează asemenea și ca forță motrice la automobile, locomotive, vapoare ș. a.

electricita sf vz electricitate

electrisitate sf vz electricitate

electrițitate sf vz electricitate[1] modificată

  1. În original, var. tipărită incorect: electrititate. O confirmă și definiția formei principale — LauraGellner

*termo-electricitáte f. (vgr. thermós, cald, și electricitate). Electricitate dezvoltată de căldură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

electricitáte s. f., g.-d. art. electricitắții

electricitáte s. f., g.-d. art. electricității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ELECTRICITÁTE s. 1. (FIZ.) sarcină (electrică). (~ pozitivă.) 2. v. lumină electrică.

ELECTRICITATE s. 1. (FIZ.) sarcină (electrică). (~ pozitivă.) 2. energie electrică, lumină electrică. (S-a întrerupt ~.)

Intrare: electricitate
electricitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
pl. utilizat la ATRAGE (DLRM)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electricitate
  • electricitatea
plural
  • electricități
  • electricitățile
genitiv-dativ singular
  • electricități
  • electricității
plural
  • electricități
  • electricităților
vocativ singular
plural
electricita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
electrisitate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
electrițitate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.