2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

electorat sn [At: GHEOGRAFIE, 37v / Pl: ~e și (rar) ~uri / E: fr électorat] 1 (Înv) Teritoriu supus autorității unui elector (1) Si: (îvr) electorie (1). 2 Demnitate de elector (1) Si: (îvr) electorie (2). 3 Totalitate a alegătorilor în cadrul unor alegeri Si: (îvr) electorime.

ELECTORÁT, electorate, s. n. 1. Demnitate de elector (2). 2. Teritoriu supus autorității unui elector. 3. Totalitatea alegătorilor în cadrul unor alegeri. – Din fr. électorat, germ. Elektorat.

ELECTORÁT, electorate, s. n. 1. Demnitate de elector (2). 2. Teritoriu supus autorității unui elector (2). 3. Totalitatea alegătorilor în cadrul unor alegeri (2). – Din fr. électorat, germ. Elektorat.

ELECTORÁT s.n. 1. (Ist.) Demnitatea și funcția de elector; perioada cât conduce un elector. 2. Teritoriu supus unui prinț elector. 3. Totalitatea alegătorilor din cadrul unor alegeri generale. [Pl. -te, -turi. / < fr. électorat].

ELECTORÁT s. n. 1. demnitatea de elector (II). 2. teritoriu supus unui elector (II). 3. totalitatea alegătorilor în cadrul unor alegeri generale. (< fr. électorat, germ. Electorat)

ELECTORÁT ~e n. Totalitate a alegătorilor în cadrul unor alegeri generale. /<fr. électorat germ. Elektorat

electorat n. 1. demnitate de elector al imperiului germanic; 2. întindere teritorială ce ținea de acest titlu: electoratul de Hessa.

*electorát n., pl. e (d. elector; fr. électorat). Demnitatea principilor electorĭ aĭ Germaniiĭ. Țară supusă jurisdicțiuniĭ unuĭ elector: electoratu de Hessa Cassel a existat pînă la 1865.

LECTORÁT, lectorate, s. n. 1. Funcția de lector1 (1) într-o instituție de învățământ superior. 2. Catedră în învățământul superior în care se predă limba (și cultura) unui popor străin, adesea cu profesori din țara respectivă. – Din germ. Lektorat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

electorát s. n., pl. electoráte

electorát s. n., pl. electoráte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ELECTORÁT s. (POL.) alegători (pl.). (A fost ales cu sprijinul ~ului.)

Intrare: electorat (pl. electorate)
electorat (pl. electorate) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electorat
  • electoratul
  • electoratu‑
plural
  • electorate
  • electoratele
genitiv-dativ singular
  • electorat
  • electoratului
plural
  • electorate
  • electoratelor
vocativ singular
plural
Intrare: electorat (pl. electoraturi)
electorat (pl. electoraturi) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electorat
  • electoratul
  • electoratu‑
plural
  • electoraturi
  • electoraturile
genitiv-dativ singular
  • electorat
  • electoratului
plural
  • electoraturi
  • electoraturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)