ELEAT, -Ă adj. Școală eleată = școală filozofică greacă de tendință idealistă din sec. VI-V î.e.n., ai cărei reprezentanți principali au fost Zenon și Parmenide, care au formulat concepția metafizică după care diversitatea și mișcarea lumii sunt simple iluzii senzoriale, adevărata „existență”, cognoscibilă numai prin rațiune, fiind unică, imobilă, continuă și neschimbătoare. // s.m. și f. Membru, adept al acestei școli. [Pron. e-le-at. / cf. Elea – oraș în Lucania (Italia)].