6 definiții pentru eleagnacee

ELEAGNACÉE, eleagnacee, s. f. (La pl.) Familie de arbori și de arbuști răspândiți în Europa și în Asia, cu solzișori bruni sau argintii pe părțile aeriene; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -le-ag-] – Din fr. éléagnacée.

ELEAGNACÉE, eleagnacee, s. f. (La pl.) Familie de arbori și de arbuști răspândiți în Europa și în Asia, cu solzișori bruni sau argintii pe părțile aeriene; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -le-ag-] – Din fr. éléagnacées.

eleagnacée (-le-ag-) s. f., art. eleagnacéea, g.-d. art. eleagnacéei; pl. eleagnacée

eleagnacée s. f., pl. (sil. -le-ag-) eleagnacée

ELEAGNACÉE s. f. pl. familie de arbori și arbuști din America de Nord, Europa și Asia, cu solzișori bruni sau argintii pe părțile aeriene și flori apetale, axiale. (< fr. éléagnacées)

ELEAGNACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de arbori și de arbuști cu solzi bruni sau argintii pe partea aeriană, cu flori apetale și rădăcinile cu nodozități (reprezentant: cătina albă). 2) Plantă din această familie. [Sil. e-le-ag-na-ce-e] /<fr. éléagnacées

Intrare: eleagnacee
eleagnacee substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eleagnacee eleagnaceea
plural eleagnacee eleagnaceele
genitiv-dativ singular eleagnacee eleagnaceei
plural eleagnacee eleagnaceelor
vocativ singular
plural