elaborare sf [At: DÎMBOVIȚA (1858), 2²/19 / Pl: ~rări / E: elabora] 1 (Rar; d. organe, organisme etc.) Secreție. 2 (Rar; d. organe, organisme etc.) Digerare. 3 Interpretare. 4 Formulare definitivă (printr-o muncă metodică și susținută) a unei idei, doctrine, a unui text de lege etc. Si: alcătuire, compunere, creație, întocmire, realizare, (înv) elaborat¹ (1), elaborație (3). 5 (Pex) Redactare. 6 Transpunere. 7 Pregătire. 8 Lucrare. 9 Efectuare a unor anumite modificări Si: elaborat¹ (9). 10-11 Efectuare a operațiilor necesare pentru extragerea de metale din minereuri sau pentru obținerea unor aliaje în stare topită în vederea turnării lor Si: elaborat¹ (10-11). 12-13 Ansamblu al operațiilor efectuate pentru (extragerea de metale sau pentru) obținerea unui aliaj.