6 definiții pentru ejecta

EJECTÁ, ejectez, vb. I. Tranz. A da afară, a evacua cu putere (un fluid, un obiect etc.). – Din fr. éjecter.

*ejectá (a ~) vb., ind. prez. 3 ejecteáză

ejectá vb., ind. prez. 1 sg. ejectéz, 3 sg. și pl. ejecteáză

EJECTÁ vb. I. tr. A da afară, a evacua (un fluid, un obiect etc.). [< fr. éjecter].

EJECTÁ, ejectéz, vb. I. Tranz. A arunca, a proiecta afară, a evacua (un fluid, un obiect etc.). (cf. fr. éjecter, lat. eiectare)

A EJECTÁ ~éz tranz. (lichide, obiecte) A face să iasă; a elimina; a evacua /<fr. éjecter

Intrare: ejecta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ejecta ejectare ejectat ejectând singular plural
ejectea ejectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ejectez (să) ejectez ejectam ejectai ejectasem
a II-a (tu) ejectezi (să) ejectezi ejectai ejectași ejectaseși
a III-a (el, ea) ejectea (să) ejecteze ejecta ejectă ejectase
plural I (noi) ejectăm (să) ejectăm ejectam ejectarăm ejectaserăm, ejectasem*
a II-a (voi) ejectați (să) ejectați ejectați ejectarăți ejectaserăți, ejectaseți*
a III-a (ei, ele) ejectea (să) ejecteze ejectau ejecta ejectaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)