2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EJACULÁRE, ejaculări, s. f. Acțiunea de a ejacula și rezultatul ei; ejaculație. – V. ejacula.

EJACULÁRE, ejaculări, s. f. Acțiunea de a ejacula și rezultatul ei; ejaculație. – V. ejacula.

ejaculare sf [At: DN2 / Pl: ~lări / E: ejacula] Eliminare a spermei prin canalul uretral Si: ejaculat, ejaculație (1).

EJACULÁRE s.f. Acțiunea de a ejacula și rezultatul ei; ejaculație. [< ejacula].

EJACULÁ, ejaculez, vb. I. Tranz. A elimina sperma prin canalul uretral. – Din fr. éjaculer.

EJACULÁ, ejaculez, vb. I. Tranz. A elimina sperma prin canalul uretral. – Din fr. éjaculer.

ejacula vi [At: LM / Pzi: ~lez / E: fr éjaculer] (D. masculi) A elimina sperma prin canalul uretral.

EJACULÁ vb. I. intr. A arunca afară un lichid. [< fr. éjaculer].

EJACULÁ vb. intr. a elimina sperma (prin canalul uretral). (< fr. éjaculer)

A EJACULÁ ~éz tranz. A elimina sperma. /<fr. éjaculer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ejaculáre s. f., g.-d. art. ejaculắrii; pl. ejaculắri

ejaculáre s. f., g.-d. art. ejaculării; pl. ejaculări

ejaculá (a ~) vb., ind. prez. 3 ejaculeáză

ejaculá vb., ind., prez. 1 sg. ejaculéz, 3 sg. și pl. ejaculeáză


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A EJACULA a avea o cădere de calciu, a avea ornic, a-i da mustul în fiert, a da sămânța pe iarbă, a-i da tărâța în foc, a face bulbuci, a face hărți, a gripa cuiva carburatorul, a intra în vamă, a se lăsa mare, a pritoci, a sădi sămânța în tunel, a slobozi, a spumega, a stropi, a-i stropi crinul (unei femei), a stropi gazonul, a termina, a țâșni duhul (din cineva), a umple chiseaua (cuiva), a varia, a-i veni, a veni cu ornic.

Intrare: ejaculare
ejaculare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ejaculare
  • ejacularea
plural
  • ejaculări
  • ejaculările
genitiv-dativ singular
  • ejaculări
  • ejaculării
plural
  • ejaculări
  • ejaculărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ejacula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ejacula
  • ejaculare
  • ejaculat
  • ejaculatu‑
  • ejaculând
  • ejaculându‑
singular plural
  • ejaculea
  • ejaculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ejaculez
(să)
  • ejaculez
  • ejaculam
  • ejaculai
  • ejaculasem
a II-a (tu)
  • ejaculezi
(să)
  • ejaculezi
  • ejaculai
  • ejaculași
  • ejaculaseși
a III-a (el, ea)
  • ejaculea
(să)
  • ejaculeze
  • ejacula
  • ejaculă
  • ejaculase
plural I (noi)
  • ejaculăm
(să)
  • ejaculăm
  • ejaculam
  • ejacularăm
  • ejaculaserăm
  • ejaculasem
a II-a (voi)
  • ejaculați
(să)
  • ejaculați
  • ejaculați
  • ejacularăți
  • ejaculaserăți
  • ejaculaseți
a III-a (ei, ele)
  • ejaculea
(să)
  • ejaculeze
  • ejaculau
  • ejacula
  • ejaculaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ejaculare

  • 1. Acțiunea de a ejacula și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ejaculație

etimologie:

  • vezi ejacula
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

ejacula

  • 1. A arunca afară un lichid.
    surse: DN
    • 1.1. A elimina sperma prin canalul uretral.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: