6 definiții pentru egutare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EGUTÁRE s. f. Îndepărtare a apei din cărbuni și din minereuri, în silozuri sau în grămezi expuse la aer. – După fr. égouttage.

EGUTÁRE s. f. Îndepărtare a apei din cărbuni și din minereuri, în silozuri sau în grămezi expuse la aer. – După fr. égouttage.

egutare sf [At: LTR2 / Pl: ~tări / E: fr egouttoir] (Teh) Operație de eliminare a apei din cărbune sau din minereuri prin depozitare în silozuri sau în grămezi expuse la soare Si: egutaj Cf desecare.

EGUTÁRE s.f. Desecare a cărbunilor și a minereurilor; egutaj. [După fr. égouttage, égouttement].

EGUTÁRE s. f. îndepărtare a apei din cărbuni și din minereuri; egutaj. (după fr. égouttage)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

egutáre s. f., g.-d. art. egutắrii

egutáre s. f., g.-d. art. egutării

Intrare: egutare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • egutare
  • egutarea
plural
  • egutări
  • egutările
genitiv-dativ singular
  • egutări
  • egutării
plural
  • egutări
  • egutărilor
vocativ singular
plural

egutare

  • 1. Îndepărtare a apei din cărbuni și din minereuri, în silozuri sau în grămezi expuse la aer.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: egutaj

etimologie: