13 definiții pentru egoist

EGOÍST, -Ă, egoiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egoism; determinat de egoism, care denotă egoism. – Din fr. égoïste.

EGOÍST, -Ă, egoiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egoism; determinat de egoism, care denotă egoism. – Din fr. égoïste.

EGOÍST, -Ă, egoiști, -ste, adj. (Despre persoane) Stăpînit de egoism; (despre manifestări ale persoanelor) determinat de egoism. Un artist care plînge durerea lui și nu vede durerile altora e un artist egoist. GHEREA, ST. CR. III 89. Interesele egoiste ale proprietarilor aduseră ruinarea acestor țări. BĂLCESCU, O. I 142. ◊ (Substantivat) I-am spus că el însuși este un egoist ș-un vanitos bolnav, cînd își închipuie că are dreptul să facă pe dezgustatul. VLAHUȚĂ, O. A. 434.

egoíst (caracterizat prin egoism) adj. m., s. m., pl. egoíști; adj. f., s. f. egoístă, pl. egoíste

egoíst adj. m., pl. egoíști; f. sg. egoístă, pl. egoíste

EGOÍST adj. meschin. (Interese ~.)

Egoist ≠ altruist, mărinimos

EGOÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Om) dominat de egoism. [Pron. -go-ist. / cf. fr. egoïste, it. egoista].

EGOÍST, -Ă adj., s. m. f. (om) dominat de egoism. (< fr. égoïste)

EGOÍST ~stă (~ști, ~ste) 1) Care ține de egoism; propriu egoismului. Interese ~ste. 3) și substantival Care este pătruns de egoism; plin de egoism. /<fr. egoïste, lat. egoismus

egoist m. cel ce nu se gândește decât la sine.

*egoíst, -ă s. și adj. (d. lat. égo, eŭ). Care are vițĭu [!] egoizmuluĭ: Jidanu e foarte egoist.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EGOÍST adj. meschin. (Interese ~.)

Intrare: egoist
egoist adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular egoist egoistul egoistă egoista
plural egoiști egoiștii egoiste egoistele
genitiv-dativ singular egoist egoistului egoiste egoistei
plural egoiști egoiștilor egoiste egoistelor
vocativ singular
plural