egalizator, ~oare [At: LTR / Pl: ~i, ~oare / E: fr égalisateur] 1 a Care produce sau determină egalizarea. 2 sm Produs chimic care se adaugă în băile de vopsire pentru dispersarea, mărirea vitezei de pătrundere și fixare a colorantului. 3 sn Amestec de solvenți organici și de plastifianți sau rășini, folosit la netezirea peliculelor de lacuri pe nitroceluloză. 4 sn Dispozitiv care reglează presiunea într-o conductă.

EGALIZATOR, -OARE, egalizatori, -oare, adj. Care egalizează.

EGALIZATOR, -OARE adj. Care egalizează. // s.m. 1. Amestec de rășină folosit în vopsitorie la netezirea și la obținerea unui luciu superior al peliculelor (2). ♦ Substanță folosită pentru a ușura pătrunderea unui colorant în țesătură. 2. Dispozitiv care reglează presiunea într-o conductă. [Cf. fr. égaliseur].

EGALIZATOR, -OARE I. adj. care egalizează. II. s. n. 1. amestec de rășină folosit în vopsitorie la netezirea și la obținerea unui luciu superior al peliculelor (2). 2. produs chimic cu proprietăți de egalizare (3) a coloranților. 3. dispozitiv care reglează presiunea apei, a aburilor într-o conductă. 4. aparat electronic care permite, cu ajutorul unor filtre, obținerea calității maxime la înregistrare sau la redare a unui casetofon. (< fr. égalisateur, /II/ égaliseur, /II, 4/ engl. equalizing)

EGALIZATOR¹ ~oare (~ori, ~oare) Care egalizează. /<fr. égalisateur

EGALIZATOR² ~oare n. 1) Aparat care egalizează (valorile unor fenomene variabile). 2) Substanță chimică folosită pentru egalizarea coloranților în soluție. /<fr. égalisateur

egalizator¹ adj. m., pl. egalizatori; f. sg. și pl. egalizatoare

egalizator² (aparat; substanță chimică) s. n., pl. egalizatoare

egalizator¹ adj. m., pl. egalizatori; f. sg. și pl. egalizatoare

egalizator² (aparat, substanță chimică) s. n., pl. egalizatoare

egalizator adj. m., pl. egalizatori; f. sg. și pl. egalizatoare

egalizator s. n., pl. egalizatoare