egalitarism sn [At: EMINESCU, O. XII, 55 / Pl: (rar) ~e / E: fr égalitarisme] 1 Concepție socială care preconizează nivelarea consumului individual și a condițiilor de trai ale membrilor societății. 2 Sistem social bazat pe egalitarism (1). 3 (Rar) Tendință de egalizare.

EGALITARISM s. n. Concepție mic-burgheză care opune principiului socialist al repartiției după cantitatea și calitatea muncii ideea unei nivelări a oamenilor în ceea ce privește consumul și condițiile de trai, indiferent de cantitatea și calitatea muncii lor sociale.

EGALITARISM s.n. Concepție social-politică utopică care preconizează împărțirea egală a bunurilor, indiferent de aportul individual la producerea lor, nivelarea, egalizarea retribuirii muncii, a trebuințelor și consumului personal al membrilor societății. [< fr. égalitarisme].

EGALITARISM s. n. concepție socială utopică care preconizează împărțirea egală a bunurilor, indiferent de aportul individual la producerea lor, nivelarea, egalizarea retribuirii muncii, a trebuințelor și consumului personal al membrilor societății. (< fr. égalitarisme, rus. egalitarizm)

EGALITARISM n. Concepție care egalează retribuirea muncii fără a ține cont de valoarea forței de muncă depusă. /<fr. égalitarisme

egalitarism s. n.

egalitarism s. n.

egalitarism s. n.

EGALITARÍSM (< fr.) s. n. 1. Credința că oamenii s-au născut egali în aptitudini și capacitate și că, prin urmare, sunt îndreptățiți să aibă acces în mod egal la privilegiile societății în care trăiesc. 2. Doctrină susținând egalitatea absolută a oamenilor și suprimarea inegalităților sub toate aspectele (social, economic, politic etc.); reprezentată îndeoseni de P.J. Proudhon. 3. Principiu internațional acceptat de Carta O.N.U., desemnând egalitatea tuturor statelor în fața legilor internaționale.