2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

EGALÁRE, egalări, s. f. Acțiunea de a (se) egala.V. egala.

EGALÁRE, egalări, s. f. Acțiunea de a (se) egala.V. egala.

EGALÁRE s. f. Acțiunea de a (se) egala. În jocul dintre «Dinamo» și «Progresul», egalarea a venit în repriza a doua.

egaláre (egalizare) s. f., g.-d. art. egalắrii; pl. egalắri

egaláre s. f., g.-d. art. egalării; pl. egalări

EGALÁRE s. v. egalizare.

EGALÁRE s.f. Acțiunea de a egala și rezultatul ei. [< egala].

EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler.

EGALÁ, egalez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦ Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din fr. égaler.

EGALÁ, egalez, vb. I. 1. Refl. reciproc. A fi la fel în anumite privințe. Duduia Lizuca și cînele Patrocle, ființe simple care se egalează și se pricep. IBRĂILEANU, S. 7. ♦ Tranz. A face să fie la fel cu altul în anumite privințe. 2. Intranz. (Sport) A ajunge la același număr de puncte. Echipa Dinamo a egalat, jocul terminîndu-se cu 2-2.

egalá (a ~) vb., ind. prez. 3 egaleáză

egalá vb., ind. prez. 1 sg. egaléz, 3 sg. și pl. egaleáză

EGALÁ vb. 1. v. egaliza. 2. a ajunge. (L-a ~ la scor.)

EGALÁ vb. I. 1. tr., refl. A face sau a deveni egal; a fi sau a face să fie (aproape) la fel cu altul în anumite privințe. 2. tr. (Sport) A atinge același număr de puncte cu altcineva. [< fr. égaler].

EGALÁ vb. I. tr., refl. a face, a deveni egal; a fi sau a face să fie la fel cu altul în anumite privințe. II. tr. (sport) a atinge același număr de puncte cu altcineva. (< fr. égaler)

A EGALÁ2 ~éz intranz. sport A face scor egal cu adversarul. /<fr. égaler

A SE EGALÁ mă ~éz intranz. A deveni egal (sub aspect calitativ sau cantitativ). /<fr. égaler

A EGALÁ1 ~éz tranz. 1) A face să fie egal. 2) (suprafețe, terenuri) A face să devină neted; a netezi; a îndrepta; a nivela; a aplana. /<fr. égaler

egalà v. 1. a face egal: a egala părțile; 2. a fi egal cu: nimic nu egala curajul său.

*egaléz v. tr. (fr. égaler). Fac egal: moartea îĭ egalează pe toțĭ oameniĭ. Îs egal: nimica nu egalează curaju luĭ.

Intrare: egala
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) egala egalare egalat egalând singular plural
egalea egalați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) egalez (să) egalez egalam egalai egalasem
a II-a (tu) egalezi (să) egalezi egalai egalași egalaseși
a III-a (el, ea) egalea (să) egaleze egala egală egalase
plural I (noi) egalăm (să) egalăm egalam egalarăm egalaserăm, egalasem*
a II-a (voi) egalați (să) egalați egalați egalarăți egalaserăți, egalaseți*
a III-a (ei, ele) egalea (să) egaleze egalau egala egalaseră
Intrare: egalare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular egalare egalarea
plural egalări egalările
genitiv-dativ singular egalări egalării
plural egalări egalărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)