EGAL, -Ă, egali, -e, adj. 1. Care este la fel cu altul într-o anumită privință; (despre cetățeni, națiuni etc.) care au aceleași drepturi și aceleași datorii. V. asemenea. Faceți ca-n astă lume să aibă parte dreaptă, Egală fiecare, și să trăim ca frați! EMINESCU, O. I 60. Cînd romanii ocupară pîmîntul, dacii toți erau liberi și egali; se bucurau toți de aceleași drepturi. BĂLCESCU, O. I 325. ◊ (Construit cu prep. «cu» sau cu dativul introducînd al doilea termen al comparației) Femeia în Republica Populară Romînă are drepturi egale cu ale bărbatului în toate domeniile vieții economice, politice, de stat și culturale. CONST. R.P.R. 39. (Construit cu prep. «în» care introduce domeniul în care se face comparația) Acest teren este egal în suprafață cu cel învecinat. ◊ (Adverbial) Pentru mine părerile sînt egal de legitime, egal de întemeiate și, prin urmare, egal de respectabile. CARAGIALE, O. III 270. ◊ (Substantivat) Femeia participă cu titlul de egală a bărbatului în toate branșele economice și sociale. SAHIA, U.R.S.S. 108. Faust sînt eu, chiar eu – nu altul – și egalul îți sînt eu. MACEDONSKI, O. I 276. (Loc. adj.) Fără egal = fără pereche, excepțional, neasemuit, extraordinar, neîntrecut. Victorie fără egal. (Expr.) A trata (cu cineva) de la egal la egal = a se comporta într-o împrejurare dată ca fiind în aceeași situație, pe aceeași treaptă cu partenerul său, a duce tratative cu cineva în condiții de egalitate. (Sport) A fi la egal = a avea același număr de puncte. ♦ (Mat.) Care are aceeași valoare în aceeași unitate de măsură. Două cantități egale cu o a treia sînt egale între ele. ◊ (În construcții eliptice) Doi și cu doi egal patru. 2. (Despre obiecte, fenomene sau persoane, comparate cu ele însele, sub diverse aspecte, stări) Neschimbat, statornic, uniform, invariabil; monoton. V. liniștit, indiferent. Ochii-s obosiți de această priveliște egală a șesurilor. D. BOTEZ, P. O. 60. În glasul uscat și egal al meșterului răzbea ca un răsunet din afundul suferinților trecute. SADOVEANU, M. C. 174. În tot ce urmează, persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal și plin de dignitate. CARAGIALE, M. 325. ◊ (Adverbial, în expr.) A-i fi (cuiva) egal = a-i fi tot una, a-l lăsa indiferent. Mi-e egal dacă pleci sau dacă rămîi.