8 definiții pentru efractor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EFRACTÓR, -OÁRE, efractori, -oare, s. m. și f. Persoană care a comis o efracție. – Din fr. effracteur.
EFRACTÓR, -OÁRE, efractori, -oare, s. m. și f. Persoană care a comis o efracție. – Din fr. effracteur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
efractor, ~oare smf [At: DN2 / Pl: ~i, ~oare / E: fr effracteur] (Rar) Persoană care a comis o efracție (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EFRACTÓR s.m. Infractor care a comis o spargere. [< fr. effracteur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EFRACTÓR, -OÁRE s. m. f. infractor care a comis o spargere. (< fr. effracteur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
EFRACTÓR ~oáre ( ~óri, ~oáre) m. și f. Infractor care a comis o efracție. /<fr. effracteur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
efractor (rar) (desp. e-frac-) s. m., pl. efractori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
efractor (e-frac-) s. m., pl. efractori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
efractór s. m. (sil. -frac-), pl. efractóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: e-frac-tor
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
efractor, efractorisubstantiv masculin efractoare, efractoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care a comis o efracție. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- effracteur DEX '09 DEX '98 DN