7 definiții pentru efractor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EFRACTÓR, -OÁRE, efractori, -oare, s. m. și f. Persoană care a comis o efracție. – Din fr. effracteur.

EFRACTÓR, -OÁRE, efractori, -oare, s. m. și f. Persoană care a comis o efracție. – Din fr. effracteur.

efractor, ~oare smf [At: DN2 / Pl: ~i, ~oare / E: fr effracteur] (Rar) Persoană care a comis o efracție (1).

EFRACTÓR s.m. Infractor care a comis o spargere. [< fr. effracteur].

EFRACTÓR, -OÁRE s. m. f. infractor care a comis o spargere. (< fr. effracteur)

EFRACTÓR ~oáre ( ~óri, ~oáre) m. și f. Infractor care a comis o efracție. /<fr. effracteur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

efractór (e-frac-) s. m., pl. efractóri

efractór s. m. (sil. -frac-), pl. efractóri

Intrare: efractor
  • silabație: e-frac-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • efractor
  • efractorul
  • efractoru‑
plural
  • efractori
  • efractorii
genitiv-dativ singular
  • efractor
  • efractorului
plural
  • efractori
  • efractorilor
vocativ singular
  • efractorule
plural
  • efractorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

efractor, -oare efractoare

  • 1. Persoană care a comis o efracție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: