5 definiții pentru efractoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EFRACTÓR, -OÁRE, efractori, -oare, s. m. și f. Persoană care a comis o efracție. – Din fr. effracteur.

EFRACTÓR, -OÁRE, efractori, -oare, s. m. și f. Persoană care a comis o efracție. – Din fr. effracteur.

EFRACTÓR, -OÁRE s. m. f. infractor care a comis o spargere. (< fr. effracteur)

EFRACTÓR ~oáre ( ~óri, ~oáre) m. și f. Infractor care a comis o efracție. /<fr. effracteur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

efractoáre (e-frac-) s. f., g.-d. art. efractoárei; pl. efractoáre

efractoáre s. f. (sil. -frac-), g.-d. art. efractoárei; pl. efractoáre

Intrare: efractoare
  • silabație: e-frac-
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • efractoare
  • efractoarea
plural
  • efractoare
  • efractoarele
genitiv-dativ singular
  • efractoare
  • efractoarei
plural
  • efractoare
  • efractoarelor
vocativ singular
  • efractoare
  • efractoareo
plural
  • efractoarelor

efractor, -oare efractoare

  • 1. Persoană care a comis o efracție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: