9 definiții pentru efractoare

efractoáre (e-frac-) s. f., g.-d. art. efractoárei; pl. efractoáre

efractoáre s. f. (sil. -frac-), g.-d. art. efractoárei; pl. efractoáre

EFRACTÓR, -OÁRE, efractori, -oare, s. m. și f. Persoană care a comis o efracție. – Din fr. effracteur.

EFRACTÓR, -OÁRE, efractori, -oare, s. m. și f. Persoană care a comis o efracție. – Din fr. effracteur.

efractór (e-frac-) s. m., pl. efractóri

efractór s. m. (sil. -frac-), pl. efractóri

EFRACTÓR s.m. Infractor care a comis o spargere. [< fr. effracteur].

EFRACTÓR, -OÁRE s. m. f. infractor care a comis o spargere. (< fr. effracteur)

EFRACTÓR ~oáre ( ~óri, ~oáre) m. și f. Infractor care a comis o efracție. /<fr. effracteur

Intrare: efractoare
efractoare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular efractoare efractoarea
plural efractoare efractoarele
genitiv-dativ singular efractoare efractoarei
plural efractoare efractoarelor
vocativ singular
plural