EFORT, eforturi, s. n. Încordare a puterilor fizice sau psihice în vederea atingerii unui scop; strădanie, sforțare, străduință. Efortul brigăzii trebuia întărit. MIHALE, O. 249. Numai Adina are s-o facă, firesc, fără efort, cu subtilitatea ei femenină. C. PETRESCU, O. P. II 206. ◊ Minimul efort = direcție de desfășurare a unor fenomene (sociale) în sensul ocolirii rezistențelor pe care le întîlnesc în cale. ◊ Expr. A face (sau a depune) un efort (sau eforturi) = a se strădui. Dacă popoarele vor fi vigilente și vor depune eforturi pentru a nu admite realizarea planurilor agresorilor, pacea lumii va fi asigurată. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2738. ♦ (Fiz.) Forță interioară într-un corp.